„Viaţa bate filmul” e un citat pe care mulţi dintre noi cu siguranţă l-am auzit măcar o dată. Dar oare e adevărat?  Sau, poate ar trebui să spunem Filmul bate viaţa?

Cred că cel mai bine ar fi să întrebăm pe studenţii care au participat la Festivalul Filmului Studenţesc susţinut de Universitatea Hyperion. Fiindcă încă o dată oamenii creativi de la această instituţie ne-au bătut la uşă pentru a ne invita la un nou eveniment ce s-a desfăşurat în perioada 9-11 Decembrie 2015. Invitaţie pe care am primit-o ca pe un cadou de sfârşit de an, de ce nu, ca un intro în atmosfera sărbătorilor de iarnă.

Ediţia a XIV-a de anul acesta, aflată sub egida programului-proiect al facultății Examen cu public, a avut loc la Centrul Socio-Cultural Jean-Louis Calderon, într-un spaţiu călduros şi deschis tuturor oamenilor. Hyperion Stud-Fest s-a întins pe perioada a trei zile, bogate în activitaţi, cu invitaţi importanţi din lumea filmului, dar şi a teatrului românesc. Acesta a fost un festival concurs la care s-au înscris studenţi de la facultăţile de specialitate atât din ţară, cât şi din străinătate.

Un fapt pe care ţin să-l menţionez şi să-l apreciez, e că deşi s-a intitulat festival de film, acesta a fost adresat în aceaşi măsură şi studenţilor de la actorie.

Programul a cuprins în fiecare zi câte două workshop-uri, sesiuni de q&a –discuţii cu echipele de filmare, câte o oră în care se difuzau scurtmetrajele din competiţie, iar la final se proiecta un lungmetraj.

Zile pline de activităţi, întâlniri, oportunităţi, discuţii, învăţături, ce au ţinut sala animată de spectatori, de studenţi în ochii cărora se vedea o sclipire, care ardeau de dorinţa de a crea, de a se dezvolta, de a se exprima prin artă. În pauze puteai să-i vezi, să-i auzi cu ce patos discutau despre film, imagine, sunet. Era o atmosferă ce îţi aprindea sufletul, în orice colţ vedeai pe cineva care făcea poze, altul se ocupa de sunet, alţii se ocupau de difuzarea filmelor. Fiecare făcea câte ceva, nimeni nu stătea, nici nu puteai, în aer era ceva ce te energiza, îţi dădea un spirit creator. Cred că asta e cel frumos la festivaluri, când se adun spirite creative, şi parcă cu prezenţa lor întreaga atmosferă se transformă. E o magie ce te prinde în mrejele ei fără să-ţi dai seama. E minunat să te uiţi în jur şi să vezi câte talente există, câţi tineri au câte ceva de spus fiecare în maniera sa, dar folosind însă acelaşi limbaj – ARTA. Prin artă poţi schimba vieţi, chiar salva, e un dar preţios pe care trebuie să ştim să-l preţuim la adevărata sa valoare. Asemeni unei pietre care, dacă vrem să strălucească, trebuie să-i oferim timp, răbdare, s-o şlefuim până ajunge să strălucească în locul potrivit.

Ei bine, eu cred că aceşti tineri au reuşit să ajungă într-un loc potrivit, unde timp de trei zile au putut să înveţe cum să şlefuiască piatra lor şi astfel să se dezvolte o dată cu ea. Nu e uşor să găseşti astfel de oportunităţi, dar e bine că există şi aşa se pot afirma generaţiile viitoare. Fiindcă unoeri e nevoie să mai şi alimentăm acest foc, să-l ajutăm să ardă, pentru a persista.

Iar exact asta s-a întâmplat la Stud-Fest, studenţii au primit ceea ce au avut nevoie pentru a merge mai departe şi a fi încrezători în viitorul lor. Zi de zi au cunoscut câte un artist, dispus de a împărtăşi din experienţa sa şi deschis de a răspunde tuturor întrebărilor. Fiecare workshop a atras atenţia auditoriului, din prima până în ultima clipă. Şi aici e încă un lucru de remarcat, faptul că nimeni nu se mai plictisea, şi acel timp alocat cursului parcă  nu era niciodată suficient, sau mai bine zis, nimeni nu ar fi vrut să se încheie. Ceea ce rar se mai întâmplă, pe când acum totul era interesant, atractiv, spontan.

În prima zi, au fost profesorul Adrian Drăguşin ce a susţinut cursul cu tema De pe scenă pe platourile de filmare  iar apoi au urmat producătoarea Cornelia Paloş şi regizorul, producătorul Adrian Popovici cu tema Filmul şi relaţia cu CNC. Producţia de film. Două teme vaste, dar importante şi de interes pentru viitorii cineaşti. La finele zilei chiar a fost difuzat filmul în regia lui Adrian Popovici “Brâncuşi din eternitate”, din anul 2014.

Încă un moment ce a atras publicul au fost discuţiile cu echipele de filmare, când studenţii puteau să se pună în postura de regizori şi să colaboreze cu cameramanii. Atunci se puteau simţii emoţiile dar în final bucuria de a fi trecut printr-o astfel de provocare. Cu siguranţă acele clipe nu le vor uita niciodată.

În următoarea zi, s-au prezentat alte personalităţi precum regizorul şi actorul Claudiu Romila care a vorbit despre Filmul Poliţist, precum şi regizorul Ioan Cărmăzan ce a dezbătut pe tema Literatura şi Filmul . Doi artişti de renume, care s-au prezentat ca nişte adevăraţi profesionalişti în faţa tinerilor, oferindu-le tot ce au putut, reuşit şi ştiut dânşii mai bine, mai de folos celor prezenţi. Se simţea că veniseră cu bucurie acolo, şi tot ce spuneau era din suflet, pentru a se poată forma adevăraţi profesionişti.

Discuţiile lor s-au adresat tuturor – actorilor , regizorilor, operatorilor, fiecare fiind important şi având un rol decisiv. S-a făcut chiar o parelelă între teatru şi film, fiind două ramuri unde sunt multe deosebiri, esenţiale de luat in calcul. Totul trebuie construit cu rigoare, logic, cu seriozitate şi profesionalism. Zi cu nişte subiecte ample şi cu multe informaţii preţioase pentru toată lumea.

Acestea au fost alte momente care nu ar fi vrut să se mai încheie. Workshopul maestrului Ioan Cărmăzan mai ales a fost unul cu totul deosebit. Studenţii având ocazia să înveţe care sunt etapele de lucru la un text ales pentru filmare. Discuţii ce au loc atât cu actorii, dar şi înainte. Aici apărând şi oportunitatea de a vedea cum se lucrează cu un actor, cum îl coordonezi. Pe de altă parte cum trebuie să fie relaţia dintre actor-regizor-operatori. Fiecare detaliu fiind important, niminc ne putând fi omis. Acest atelier a curpins chiar şi probă practică, pe rând câte un student fiind pus să filmeze o scenă cu doi actori. A fost interesant să văd cum fiecare venea cu propriile idei şi indicaţii, ajungând apoi la un produs finit.

Însă ziua nu s-a încheiat aici, ci a mai urmat şi un lungmetraj în regia lui Claudiu Romilla „Despre morţi numai de bine”.

Iată-ne aşadar, ajunşi la ultima zi a festivalului de film studenţesc, care parcă a sosit pe nesimţite.

De astă dată, invitaţii au fost scenaristul Denis Dinulescu cu Luca Dinulescu ce au vorbit pe tema Scurt 12 şi spre finalul zilei a avut loc masterclass-ul Minimalism, de ce? susţinut de actorii Maia Morgenstern şi Mircea Rusu.

Fiecare temă, a avut consistenţa sa fiind spre placul studenţilor, ei având ocazia de a aflat noi informaţii direct de la artişti deja consacraţi, precum să primească sfaturi pentru viitor şi răspunsuri la orice întrebare. Uneori parcă simţeai o oarecare reţinere, teamă din partea studenţilor de a adresa întrebări, dar încetul cu încetul se trecea peste.

Iar după toate acestea desigur că se apropia un moment mult aştepatat de toţi cei care se înscriseseră în competiţia de scurtmetraje.

Emoţiile creşteau, bătăile inimlor se accelerau, nerăbdarea îşi făcea simţită prezenţa, precum şi acel freamăt care nu îţi mai dădea pace. Cu toate acestea, timpul trecea, deşi pentru mulţi, mult prea încet. Dar nimeni şi nimic nu se oprea.

Pentru a nu mai face să crească şi mai mult suspansul aici e lista cu palmaresul festivalului de film studențesc Hyperion Stud Fest, ediția XIV – 2015:

Premiul pentru cel mai bun film: În familie, regia Andrei Cotarcea, Universitatea Hyperion

Premiul pentru regie: Black Friday, regia Roxana Stroe, UNATC I.L. Caragiale

Premiul pentru imagine: Maidanezii, imaginea Grigore Olednic

Premiul pentru actorie: Andrei Mateiu în filmul Corbul, regia Andrei Cojocaru, Universitatea Hyperion

Premiul special al juriului: Has Anyone Seen Eyal Nurich, regia Shira Porat

In the House, regia Ana Maria Comănescu, UNATC I.L. Caragiale

The 5 Stages of Grief, regia Robert Mihai Revol, Universitatea Hyperion.

Festivalul a ajuns astfel la sfârşit, câştigătorilor felicitări, cât şi tuturor concurenţilor care, chiar dacă n-au primit un premiu cu siguranţă s-au bucurat de o experienţă frumoasă. Dar înainte de a încheia, trebuie să mulţumim doamnei directoare a Centrului Cultural Elena Scurtu, care ne-a oferit spaţiul, şi a făcut astfel posibilă desfăşurarea acestui festival, care încununează 25 de ani de la înființarea Universității Hyperion.

Festival la care vă aşteptăm şi la anul, cu noi talente, surprize şi invitaţi.

Vă mulţumim tuturor pentru prezenţă şi sperăm să ne revedem cât de curând!”

Text redactat de prof. Vlad Leu – Universitatea Hyperion și o absolventă a Facultății de Arte, Univ. Hyperion