Home » Frontpage » Relatări din viața de artist HYPERIONIST

Relatări din viața de artist HYPERIONIST

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

O nouă promoție de actori, absolvenți ai Facultății de Arte Hyperion, foarte talentați și bine pregătiți și-au finalizat studiile susținând examenul de licență pe scenele Teatrelor Excelsior, Țăndărică și Metropolis (Sala Gloria), în aplauzele unui public numeros, prezent la Festivalul Internațional de Teatru Studențesc Hyperion, ediția 2018. Directorii festivalului, conf.univ.dr. Silvia Ciobanu şi lect. univ.dr. Mihaela Triboi, au invitat absolvenţi din ţară şi din străinătate, de la numeroase universităţi de profil.

Despre actorie, pregătirea spectacolelor, impresiile, emoțiile și experiențele trăite în studenție și pe scenă, despre festival și examenul de licență,  ne povestește tânărul actor Andrei Bireș, absolvent al Facultății de Arte Hyperion, specializarea Arta Actorului, promoția 2018, clasa profesorilor Silvia Ciobanu şi  Mihaela Triboi, în emisiunea PROFESIONIȘTI ÎN DEVENIRE – 6TV, realizată  de Maria Nicolle Croitoru, și ea absolventă a specializării Regie de Film și TV Hyperion, din aceeași promoție.

În prezent masterand în anul I la Actorie, clasa profesorilor Mihaela Triboi şi Silvia Ciobanu, actorul Andrei Bireş ne relatează următoarele despre Festivalul Internațional de Teatru Hyperion:

„În cadrul festivalului am avut onoarea de a prezenta alături de colegii mei de grupă două spectacole de licenţă, „Steaua fără nume” adaptare după Mihail Sebastian și „Hotel California” adaptare după „California Suite” de Neil Simon. A fost o experiență de neuitat despre care o să-mi amintesc toată viață cu plăcere!

Am pregătit aceste spectacole tot anul universitar și cu toate acestea mereu simțeam că nu avem destul timp pentru a ajunge la produsul final pe care voiam să-l punem pe scenă la Sala Gloria.

Ştiind că vom juca în festival, cu toţii ne-am organizat, concentrat, probabil din cauza presiunii și a dorinței de a prezenta un spectacol de licență foarte bun.

Cele două seri în care am jucat au fost pline de emoții, atât din partea noastră, cât și din partea doamnelor profesoare Silvia Ciobanu și Mihaela Triboi.

Ne-am adus decorul, am aranjat scena, ajutaţi de studenţii-voluntarii foarte bine organizaţi, am dat un șnur tehnic de intrări-ieșiri, și ne-am îmbrăcat în costume. 

Prima impresie de pe scenă era că nimeni din public nu reacționează la ceea ce se întâmplă, probabil și ei se luptau cu emoțiile lor. Acest lucru s-a schimbat treptat și până la finalul primului act publicul parcă făcea parte și el din lumea propusă de noi. Perioada festivalului a fost una destul de stresantă pentru noi ca studenți, din cauza licenței și a ultimelor examene, dar, cu toate astea, am reușit să ne bucurăm de moment și am dat tot ce aveam mai bun de oferit publicului prezent.

Despre Arta Actorului

Actoria pentru mine este cea mai complexă artă pentru că un actor trebuie să fie un om model în orice direcție este nevoie, în funcție de rol. Actorul trebuie să poată face orice pe scenă, să se miște ca un dansator, să își folosească vocea precum un cântăreț și să se simtă ca un scriitor. Rolul actorului este să spună o poveste, să transmită mesajul autorului, iar pentru asta este nevoie de o credință pură în ceea ce face, precum cea a unui copil. De aceea în teatru se spune că dacă pui un animal sau un copil pe scenă nimeni nu va mai fi atent la ce fac actorii. Ca actor, primești o parte din viața fiecărui personaj, de obicei cea mai interesantă, pe care ai onoarea să o trăiești și tu pentru câteva momente și care la rândul ei îți alcătuiește povestea vieții tale.

Micro-stagiunea din Septembrie 2018

A doua experiență pe scena Sălii Gloria, a fost Micro-stagiunea de Teatru Hyperion, ca o continuare a Festivalului Internațional de Teatru Hyperion. La cererea publicului am jucat din nou în septembrie „Steaua fără nume”. Atmosfera a fost diferită, mult mai liniștită, poate pentru că nu mai exista stresul licenței dar și pentru că premiera avusese deja loc. Am reușit să mă bucur și mai mult de momentele mici de pe scenă, de fiecare hohot de râs din public pe care îl savuram și eu odată cu spectatorul.

M-am simțit mai stăpân pe mine, pe personaj, precum un doctor care știe exact ce trebuie făcut în fiecare moment. A fost o experiență care mi-a dat și mai multă încredere în mine și spectacolul nostru.”

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 Pin It Share 0 Filament.io 0 Flares ×

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 Pin It Share 0 Filament.io 0 Flares ×