Toamna iată a sosit, iar Hyperion cu noi surprize a venit. Nu e un vers dintr-o carte, ci adevărul gol-goluţ. De ce? Fiindcă spiritele creative ale Universităţii noastre ne-au surprins încă o dată cu studenţii, talente formate în cadrul Facultății de Arte.

De această dată, n-au venit singuri ci însoţiţi de actorii de la Teatrul Nottara. În urmă cu câteva luni, s-a legat o colaborare între Teatrul Nottara şi Universitatea Hyperion, ce vine tocmai în sprijinul tinerei generaţii. Studenţii având ocazia să lucreze cu actorii, regizorii teatrului. Am putea s-o numim „stagiatură” pentru formarea viitorilor artişti.

Primul rod al acestei colaborări, s-a putut vedea miercuri, 4 octombrie 2015, în cadrul festivalului „FEST(in) pe Bulevard” organizat de Teatrul Nottara.

Într-un spaţiu intim, călduros, oferit de librăria Cărtureşti, s-a vizionat spectacolul lectură „Amazonia” de Michael Walczak. O piesă din dramaturgia contemporană poloneză.

A fost relatată povestea a doi tineri boemi ce visau încă din timpul facultăţii să facă împreună artă de dragul artei. Lucrurile s-au derulat diferit, aşa încât Aneta a primit rolul principal în serialul Amazonia, pe când Mundek a ajuns animator pentru o Companie de Bere. Relaţia lor începe să se subrezească, dar ca în filme finalul e unul fericit.

Evenimentul a avut loc în miezul zilei şi s-a bucurat de un public numerous, deschis oricând unei invitaţii artistice. Cum te apropiai de locul cu pricina, puteai observa tinerii Universității Hyperion care puneau la punct ultimile detalii. Înăuntru, unde era cald şi bine, erai îmbătat de aromele puternice ale ceaiului de fructe care te aştepta pe o măsuţă gata să-l savurezi. În aer plutea un amestec de emoţie şi entuziasm pentru a începe actul artistic mult aştepatat.

Gongul a bătut, iar evenimentul a început cu lansarea cărţii „Valenţe ale personajului feminin în teatrul Ionescian şi Beckttian” scrisă de Tamara Constantinescu. Tamara Constantinescu fiind actriţă la teatrul din Galaţi, profesoară la Universitatea de Arte din Iaşi, precum şi scriitoare. Criticul teatral Doru Mareş a spus câteva cuvinte despre carte, felicitând autoarea pentru răbdarea, curajul şi reuşita publicaţiei sale. O carte ce merită procurată şi citită! N-a revelat prea multe lăsând-o pe artistă să ne împărtăşească mai multe despre opera sa.

În primul rând a dorit să mulţumească prof. univ. dr. Anca-Maria Rusu pentru susţinerea şi imboldul de a publica aceste pagini, fără dânsa cartea nu ar fi existat. Cartea constitue lucrarea de doctorat a actriţei Tamara Constantinescu, ce are la bază o cercetare şi analiză amănunţită de-a lungul a trei ani de zile. Volumul a fost publicat la editura Artes, iar în noiembrie va fi lansat şi în Galaţi. Opera vine în ajutorul studenţilor, actriţelor care poate nu au avut curajul de a interpreta personaje ale teatrului absurdului. Dar nu numai lor ci tuturor iubitorilor de teatru.  

Cu sufletele încălzite, oamenii s-au pregătit pentru spectacolul lectură mult aşteptat, ultimul din festivalul de anul acesta. Regizorul Mihai Lungeanu a făcut onorurile, invitându-ne să ne folosim imaginaţia, să ascultăm şi să urmărim cu atenţie spectacolul lectură oferit de studenţii de la actorie, alături de actorii teatrului Nottara. O colaborare primită cu entuziasm de ambele părţi, venită să aducă în faţa unui public profesionist aceşti tineri talentaţi. Ca o concluzie înainte de da startul, regizorul a împărtăşit celor prezenți un citat ce se potriveşte întru totul momentului, anume „Desenează, ca şi cum ar avea urmări!” sau mai bine zis „Citeşte, ca şi cum ar avea urmări!” sau „Trăieşte, ca şi cum ar avea urmări!”.

Distribuţia a fost strigată: Laura Tatu-Aneta, Andrei Iordache-Mundek, Florin Georgescu Jr.-Krzysztof, actorul Dani Popescu-Lolo, Alexandra Iosif-Franka, maestrul Ion Haiduc-Tigrul Rece, actorul Mihai Marinescu-Regizorul.

Mingea a fost aruncată, jocul actoricesc a început, iar spectatorii urmăreau cu atenţie parcursul poveştii de la un cadru la altul. Un joc curat, sincer, adevărat, concis cu un traseu minuţios construit, clar ce i-a atras şi unit pe toţi, creând un tot perfect. Publicul era aproape de artişti şi se putea simţi emoţia, dorinţa tinerilor de a fi la înălţimea aşteptărilor, freamătul, încordarea lor pe de o parte şi pe de altă parte energia, entuziasmul, bucuria, detaşarea, dibăcia actorilor consacraţi. Au fost 60 de minute de poveste în care publicul s-a plimbat şi a gustat puţin din lumea polonă. După, fiecare a revenit la viaţa sa cotidiană şi s-a desprins din acel spaţiu unitar care se crease. 

A fost o zi memorabilă pentru studenţi precum şi o experienţă rodnică şi bogată în învăţăminte.