Hyp Tv – Universitatea Hyperion vă invită să vizionați imaginile surprinse la expoziția Georgetei Grabovschi, care a fost vernisată de maestrul Valentin Tănase si curatorul de artă Mimi Necula la 1 octombrie 2022, în prezența artistei și a unui public elitist.

„Georgeta Grabovschi revine,  la Galeria Artelor, de la Cercul Militar din București, cu o nouă expoziție de pictură și iată că este o revenire ce aduce atât temele sale consacrate, cât și unele noi pe care le integrează în repertoriul sau, în stilul sau deja recognoscibil, în care elegantă, delicatețea și fragilitatea sunt note definitorii, asociate ideii de feminitate. Iar femeia din lucrările Georgetei Grabovschi este muzică și poezie, în cadențe compuse cu căldură și sensibilitate, dar mai ales cu talent, cu har.

De altfel, femeia este tema să preferată, femeia solitară, care însă nu își arată vulnerabilitățile, ci mai curând, sensualitatea, farmecul, atitudinea! Femeia ce se lasă privită, femeia ce atrage și se lasă atrasă, femeia care știe să se înconjoare însă, de elemente din registrul masculinității. Muzicanții cu ale lor instrumente, dintre care remarcăm saxofonul, și comediantii crează contextul în care personajul feminin își dezvăluie toate calitățile. Sunt grupuri compacte de 2 sau 3 personaje, uneori atât de apropiate încât dau senzația unui singur corp, dar totuși particularizate prin tușe puternice de culoare ce diferențiază siluete sau detalii vestimentare.

Sub aceeași notă de grup de personaje, conglomerat de forme, culori și stări, găsim și lucrarea centrală a expoziției – balerine, probabil în momentul pregătirii de intrare pe scenă sau de la repetii, în care posturile, atitudinile și detaliile vestimentare diferentaza fiecare formă feminină într-un joc alert, aproape perceptibul ,de emoție, de control și de încredere. Nu detaliul sau fiecare personaj constituie intenția acestei lucrări, ci idea ce grup unitar diferentat prin tușe, prin culoare și prin stare, vibrație, panglici de culoare metalizată, astfel încât fiecare personaj contribuie la partitura acestei lucrări.

Lucrările Gerogetei Grabovschi nu sunt portrete, dar sunt portretizatri ale unor stări. De altfel, personajele ei au rareori trăsături fizionomice și atunci sunt mai mult insinuate, însă au atitudine care ne permite nouă, privitorilor să de identificăm cu fiecare dintre ele. Am putea sesiza o tendința de abstactizare , dacă figurativul atât de voluptos nu ne-ar ține ancorați într-o realitate cât de poate de evidență și de acaparatoare, că trăire. Abstractizarea însă, devine mult mai evidență în compozițiile cu flori, când tușele puternice par să creeze ritmuri abrupte dar nicidecum agresive, creând o simfonie cromatică, dar și senzorială.

Personajele constituie tema predilectă a artistei și, dacă spuneam la început că revenirea ei aduce și un aer de noutate, acesta se reflectă în lărgirea repertoriului tematic, îndeosebi din registrul animalier, din care selectează calul, că simbol al puterii fizice, dar și al virilității, calul care este un animal pe cât de blând, pe atât de puternic. Prin asocierea celor două, personajul feminine, cu delicaretea să, împrumută din atributele animalului, producând în subsidiar idea că fragilitatea și forța nu se exclud, ci conlocuiesc și se completează.

Pentru prima dată am regăsit în tematică să păsările flamingo, o oază de liniște și de culoare, scăldată în lumina ce se refleta în luciul apei.

Aceste noi teme au apărut în lucrările Georgetei Graboscvhi în perioda apandemiei, a izolării, care a ținut-o departe de public și îmi imaginez că, în subconștientul sau, feminitatea să – traspusa în atâtea ipostaze, că un element de autoidentificare, nu cumva a căutat în mediul înconjurător, în real sau în imaginar, elemete care să substituie sau să compenseze vulnerabilitățile omenești – calul e puternic și independent, păsările flamingo sunt grațioase și libere să zboare, să evadeze dar să se reîntoarcă oricând în mijlocul semenilor și acolo să își găsească echilibrul.

Deși tematică s-a îmbogățit, stilul de reprezentare este același – tușele lungi, puternice, metalice, cromatică vie ce da un stil al sau, recongniscibil. Femeile sunt imbricate în falduri de lumina și culoare, sugerând forme senzuale și ipostaze provocatoare.

Îmi amintesc că am văzut-o în atelierul sau lucrarnd cu cuțite și miștrii, care crează acest efect de pastă întinsă controlat pe pânză în geometrizari spectaculoase și cu un ritm de muzică sacră.

În față lucrărilor ei ai sentimentul de contemplare, fie că e vorba de personaje care se circumscriu unui tip de poveste, de narațiune indusă și de integrarea altor elemente ce acompaniază și dau tonul fiecărei compoziții, dar și în cazul citadinelor sale, îndeosebi în cazul Venetiilor, în care nu elementele de identitate ale orașului primează, deși vedem cupole ale bazilicii San Marco, gondola sau simple bărci acostate, canale în care luciul apei devine elemental forțe ale lucrărilor. Însă totul este scăldat în lumina și culoare caldă, că o perpetuă amintire sau impresie așezată în mintea artistului îndrăgostit de orașul de pe ape.

Privind, în ansamblu, acesta expoziție și lucrările Georgetei Grabovschi, în general ,cred că notă comună ar fi jocul, nu în sensul ludicului, deși acesta nu lipsește, ci al relației dintre forme și culori, dintre personaje, dintre elemetele constitutive ale compozițiilor. Joc în sensul de creare a atmosferei fiecărei lucrări, personajele fiind, de multe ori, pretexte pentru lumina, formă sau culoare. Joc în sensul explorării valențelor cromatice, joc în sensul de liberate de a lasă tușa să creeze contururi și să sugereze forme.”

Prezentare de Mimi Necula

(8) Expoziție Georgeta Grabovschi la Cercul Militar Central – YouTube