Găsiți revista aici.

Facebook Hypercultura: http://www.facebook.com/Hypercultura

Editura Victor
Bucureşti, 2012

Editura Victor
Bucureşti, 2012

Hypecultura Serie Noua, Nr 2(10) 2012

ISSN: 2285-2115

Într-o lume de o mare diversitate etnică şi culturală, de mari diferenţe între oameni şi, în acelaşi timp, într-o lume a globalizării care duce, din contră, spre o din ce în ce mai mare apropiere, volumul de faţă abordează două din cele mai trăsături care definesc acest proces: Multiculturalismul şi Transculturalismul. Termenul „multiculturalism” datează, după unii cercetători, din anul 1941, când ziarul New York-Herald Tribune s-a opus astfel ideii naţionaliste de superioritate a unei naţiuni asupra alteia, iar după alţii, din anul 1915, când filosoful evreu-american Horace Kallen a pledat pentru „pluralism cultural” (i.e. separarea etniilor), în loc de “melting pot” (i.e. amestecarea lor), concept stabilit de francezul american St. John de Crevecoeur înca din 1782. Oricum ar fi, Multiculturalismul s-a răspândit în toată lumea, iar în Statele Unite a devenit politică de stat şi educaţională începând cu anii 1960-1970. Odată cu globalizarea, el a ajuns şi în România în anii ’90, prin istorici ca Lucian Boia şi Neagu Djuvara, ca şi prin câţiva istorici ai minorităţilor noastre etnice. Spre deosebore de acesta, “transculturalismul” a luat naştere în America anilor 1940, ca o extindere a conceptului de “metisaj” (lume amestecată), prin care José Marti definea identitatea americană în anul 1891. Termenul presupune o relaţie armonioasă între oameni şi grupuri de oameni din culturi diferite, o diversitate bine echilibrată, mai egalitară, un amestec voluntar fără legătura cu politica, exemplu cel mai la îndemână în acest sens fiind prezenţa „China Town” în majoritatea ţărilor.

Volumul de faţă, primul dintr-o serie de două pe această tematică, reuneşte texte din diferinte domenii, de la Studii Culturale şi Literare la Lingvistică şi Pedagogie. De asemenea, aria certărilor şi analizelor este cât se poate de variată, de la „visele europene” şi „visul american” şi modul în care cele două continente şi-au servit mereu drept referinţă culturală unul celuilalt (Rob Kroes), până la modul de predare al englezei ca limbă străină unui grup multiculturalist de studenţi (Yolanda Catelly). Interesează, de asemenea, tipurile de cultură din Evul Mediu şi diferenţa dintre clerici şi Biserică în ce priveşte scrisul literar (Alain Corbellari), dialogul religios ca mijloc de aplanare al conflictelor (Adrian Ignat), tradiţia toleranţei la români ca şi spirutualitatea românească în secolul al-IX-lea (Cristian Tiberiu Popescu), integrarea prin asimilare şi existenţa dintotdeauna a transculturalismului în America (Estella Antoaneta Ciobanu), scrierile despre femei (Maureen Daly Goggin şi Maria Alexe), nelegiuirile totalitarismului chinez în Tibet (Sandra-Lucia Istrate), depaşirea frontierelor şi structura ca haos (Felix Nicolau). Identitatea africană şi poezia din Caraibele britanice, ca şi globalizarea şi multiculuralismul britanic fac subiectul următoarei serii de articole (Oana Cogeanu, Monica Manolachi, Cristina Nistor), după care trecem în Franţa cu rescrierea poveştii lui Robinson Crusoe (Dorina Mihaela Donea) şi din nou în România cu suprarealismul lui Gelu Naum (Brânduşa Dragomir), multiculturalismul lui Grigore Cugler (Cosmin Perţa), şi o nouă şi fascinantă Istorie a Literaturii Române văzută prin desenele/ilustraţiile unor graficieni străini (Lucian Chişu). Influenţa globalizării asupra limbii române (Mariana Bara), supra limbii japoneze (Andreea Sion) ca şi interculturalitatea sau multiculturalitatea în predarea limbilor străine (Monica Pricope, Yolanda Catelly), fac obictul ultimului capitol. Volumul se încheie cu o serie de recenzii ale ultimelor apariţii in domeniu (Felix Nicolau).

Vizibilitate:

Volumului i se face reclamă pe:
http://interculturalites.hypotheses.org/
https://www.facebook.com/pages/European-Network-for-Comparative-Literary-Studies/116954331744272
la Universitatea din Amsterdam de prof. Rob Kroes.